Tuesday 16 October 2007

why "mister chocolate".

în urma nenumăratelor întrebări şi din mult prea multă lene de a răspunde de fiecare dată în scris (deh...), am hotărât să scriu aici. totul. începe acum un an şi ceva. în germania. personaj decisiv: nicole; prietena mea la acea vreme care a vrut, într-o zi, să îmi afle numele de familie. la auzul alternanţei de sunete care formau „ciolac”, după câteva (destul de numeroase şi cam stresante, asta cu toată răbdarea mea) încercări de a-l pronunţa în forma sa proprie, nicole s-a hotărât. mister chocolate.

Could you tell me one thing you remember about me?

"Think of me enough to make it a memory". aşa scria pe o uşă dintr-o casă frumoasă... cu multe icoane şi parfum de linişte.
Come on color me in
Give me your blue rain
Give me your black sky
Give me your green eyes
Come on give me your white skin...

to be experienced!

"Youth is not a time of life; it is a state of mind!" asta chiar dacă un vers spunea "youth is wasted on the young,/ before you know, it comes and goes. too soon." ca orice în viaţă pe care îl ai şi pe care începi să îl apreciezi abia după ce s-a pierdut... îmi ziceam, într-o discuţie cu un prieten, demult purtată, că atunci când se va fi scurs ultimul strop de copilărie din mine, atunci voi fi murit cu adevărat. cam filozofic, poate. dar continuu să simt astfel. şi să zâmbesc de fiecare dată când observ că mă pot bucura atunci când sar cu ambele picioare într-o băltoacă sau când mă schimonosesc spre a-mi distra prietenii. sau când cânt cu voce tare prin metrou... oare voi face la fel şi la 70 de ani? dacă voi mai fi pe aici, cred că da.

azi

am primit prima lecţie în blogging. de la li care, după cum explică, m-a convins! se pricepe!